De ce imi place 1 iunie

Copilaria e libertatea si bucuria venind ca cel mai natural lucru din lume. Acum imi propun sa fiu asa. Am nevoie de exercitiu si de limpezime ca sa imi aduc mereu aminte ce vreau sa devin.

As vrea sa raman copil si sa fiu zen forever.

Sa am in continuare familie, job si responsabilitati, dar sa intampin cu bucurie orice apare.

Sa nu mai am asteptari… ca din raspunsul neasteptat la asteptarile noastre apar frustrarile. Ce cuvant intunecat.

Mereu am vrut chestii… sa fiu, sa fac, sa primesc, sa am. Si in scurtele momente in care am avut mintea goala, m-am simtit inundata de fericire si simplitate. “Fericiti cei saraci cu duhul”. (Pentru mine Biblia e de fapt “The Secret” dar in termeni mai complicati si greu de descifrat).

Ma bucur cand vad ca dorintele mele au devenit mai altruiste decat cele din trecut.

Imi doresc sa nu mai am orgoliu. Cred ca e cea mai mare eliberare pe care un om o poate experimenta. Sa stii ca orice faci nu are interpretare, nu exista… esti doar tu cu tine, nimeni altcineva.

Imi doresc inspiratie. Si mai multa :-)

Inspiratie sa decorez noua casa. Sa avem parte de sclipirile de care sa ne bucuram cand vom sta in hamac in gradina…

Si recunostiinta. Pentru ca mi-am dat seama relativ devreme ce conteaza pentru mine si sunt putine lucruri si foarte bine conturate.

Multumesc.