Pe ultima suta de metri

38 de saptamani. Nu imi vine sa creeed. Adica imi vine, dar sunt asa fericita si emotionata… Cu cat se apropie ziua in care Sasha hotaraste ca e timpul sa iasa din culcus de acolo, cu atat ma simt mai pregatita, mai nerabdatoare, mai entuziasmata.
Am avut 9 luni frumoase, pline de schimbari. Am devenit mai atenti, mai sensibili… nu pot sa spun in cuvinte. M-am simtit mamica din prima clipa in care am vazut testul de sarcina pozitiv (Apropo de asta, nu cred ca devii mamica cand nasti… viata intrauterina face parte tot din viata bebelusului. El deja are personalitate, aude, simte, reactioneaza).

Sarcina a fost si este minunata. Singura mea problema au fost grijiile de care recunosc ca nu am scapat nici acum, dar am inceput sa ma inteleg si sa imi depasesc temerile. Fizic m-am simtit foarte bine… acum sunt la mare, ma plimb toata ziua, stau la plaja (dimineata si dupa amiaza cand nu e soare puternic), sunt plina de energie. Singurele mici probleme sunt insomniile pe care le am de o saptamana si mersul fooarte des la baie. Nu ma doare spatele, nu mi s-au umflat picioarele si nu ma misc greu (desi il mai rog pe florin sa imi dea o mana cand ma ridic) asa cum am citit peste tot ca se intampla spre final de sarcina. Sunt o norocoasa…

Sasha e puternic, toata lumea observa cum mi se misca burtica in toate directiile atunci cand stau jos. El e centrul atentiei. Sta cu piciorusele in partea dreapta sus si uneori se intinde atat de tare ca imi taie respiratia. Imi place la maxim. Imi imaginam de inainte ca o sa fie superba perioada asta dar e de o mie de ori mai frumos decat am crezut, e ceva ce nici nu se poate descrie in cuvinte. Sarcina si legatura care se formeaza intre mine, bb si Florin e cel mai puternic si real sentiment pe care l-am trait vreodata.

.