Despre alaptare si Sasha mic

Sasha mic este alaptat la cerere din ziua in care s-a nascut si ne vom bucura de alaptare atata timp cat va dori el.

In primele zile era asa de micut ca de abia reusea sa prinda sanul, cand il prindea ii aluneca imediat din gurita. Cand reusea sa se “mufeze” eram asa fericiti si Florin statea si il tinea usor de cap fixat acolo sa pape macar 10 minute. Stateam si ne uitam la ceas si ne relaxam dupa fiecare minut care trecea in care Sasha primea laptic.

Acum zambesc cand imi aduc aminte dar atunci eram atat de obosita si de stresata… desi citisem din timpul sarcinii informatii despre alaptare si credeam ca stiu tot ce e de stiut, ma asteptam sa fie floare la ureche. Pana la urma s-a dovedit a fi asa, dar inceputul e debutat mai greu.

In maternitate am primit ajutor din partea asistentelor dar odata ajunsi acasa, Sasha refuza total sanul drept, care incepuse sa ma doara din ce in ce mai tare. Doua zile consecutive am alaptat doar cu sanul stang iar din dreptul scoteam cu pompa de muls. Am avut norocul sa avem o prietena consultant in alaptare la Brasov cu care am pastrat legatura. Ea ne-a recomandat o alta consultanta, din Bucuresti, care a venit la noi a treia zi dupa externarea din maternitate.

Consultanta in alaptare mi-a aratat cateva pozitii mai practice in care sa alaptez si m-a invatat cateva trucuri. Incet incet Sasha incepuse sa inteleaga ca are de fapt doua resurse mari de lapte si sa le iubeasca pe amandoua. La o saptamana dupa aceea l-am cantarit prima data si am fost atat de bucurosi cand am vazut ce bine a luat in greutate. A fost confirmarea ca totul merge bine si practic trecusem primul “hop”.

Dupa vreo 2 saptamani deja nu mai aveam nici o problema. Il luam in brate adormit si dadea repede cu capusorul in toate partile si cu gura deschisa cauta tzitzi. Ma topeam cand il vedeam. Acum nu mai face asa, se arunca direct :)

La un moment dat, pe la o luna jumate, am avut si o tentativa de mastita. A durat putin, o zi si o noapte, dar a fost foarte dureros pentru mine. Am facut febra 39-40 de grade, am avut frisoane si de abia ma miscam… atat de tare ma dureau sanii! Devenisera imensi si tari ca piatra (in mod normal asta suna bine) si m-am cam speriat pentru ca auzisem ca se termina urat episoadele de mastita. Dar am strans din dinti, am pus comprese si am alaptat la cerere, ca si inainte. Mi-a trecut repede si am fost mandra ca nu m-am lasat batuta si ca a avut cine sa ma ajute.

Intr-un fel am stiut mereu ca o sa alaptez, ca o sa fac orice sa ii ofer ce e mai bun puiutului meu si asa am descoperit cea mai frumoasa si mai pura experienta pe care am trait-o vreodata. Pe langa hrana, alaptarea la san este alinare, iubire, liniste. Copiii alaptati primesc anticorpi prin laptele matern, cresc independenti pentru ca nu au fost privati de afectiunea mamei, sunt mai rezistenti la infectii si racesc mai rar. Mie uneori nu imi vine sa cred ce repede creste si ce frumos se dezvolta papand doar laptic de la mama lui. Ma face sa ma simt cea mai valoroasa. Parca de abia acum mi-am dat seama ce caut eu aici.

Copilasul meu m-a facut sa descopar in mine putere, curaj si resurse despre care nu aveam habar. Si ii sunt recunoscatoare (si) pentru asta.

Din pacate la noi in tara situatia este proasta la capitolul mame care isi alapteaza copiii: doar 12%. In comparatie, Suedia are o rata care depaseste 90%! Suntem pe ultimul loc in Europa si in continua scadere. Este foarte trist.

Intr-adevar exista si foarte multa dezinformare dar chiar si asa, mi se pare de bun simt sa dai un search pe Google pentru a citi niste statistici despre alaptare, pentru a afla niste lucruri, pentru a vedea daca sfaturile primite sunt corecte sau nu sunt corecte. Chiar daca sfaturile pe care le primim sunt date cu cea mai buna intentie! Am ajuns sa ma bucur tare mult cand aud o prietena sau o cunostiinta ca alapteaza. Parca o simt de-a mea :-)

Eu (si cu siguranta multe mamici sunt de acord) o iau razna cand ma mai intreaba cineva “Mai ai lapte?”.

Niciodata nu mi s-a parut ceva mai aiurea de atat. Unde poate sa se duca laptele peste noapte? E ca si cum m-ar intreba daca mai am par in cap.

A devenit o moda expresia asta “nu mai am lapte”. Se pare ca numai noua oamenilor ne pot seca tzatzele. La pisici, caini, vaci etc. nu am vazut sa nu mai aiba lapte sa isi hraneasca puii. De fapt nici nu se pune problema ca un animal nu ar avea lapte sa isi hraneasca puiutii, doar noi oamenii gasim scuza asta. Statisticile medicale arata ca 98 % dintre mame pot alapta, deci posibilitatea sa existe o problema reala este foare mica. Si chiar si atunci cu ajutor speciaizat exista solutii.

Aici puteti citi un articol despre motivele pentru care scade lactatia si ce este de facut. 

Consultanta in alaptare mi-a spus ca a avut pacienta care alapta, desi avusese cancer la san. Natura e desteapta, ne da puiuti si ne da si lapte sa ii hranim. S-a gandit natura la toate!

Cred ca se formeaza un cerc vicios.

Copilul plange si automat crezi ca nu se satura (desi pot fi multe alte motive iar uneori niciun motiv… bebelusii plang, plansul e parte din viata) asa ca ii dai biberonul, el il accepta (ca prin supt se linisteste) si uite asa lactatia nu mai este direct proportionala cu nevoile lui. Am avut si noi momente cand am crezut ca nu se satura la tzatza. Erau momentele din timpul puseelor de crestere. Dar nu am picat in “capcana”, l-am tinut acolo cat am putut de mult si intr-o zi-doua lactatia crescuse exact cat sa ii acopere noile nevoi.

Alt moment mai tricky prin care am trecut a fost cand eu eram mai obosita sau mai stresata, mi-am dat seama ca nu imi mai simt sanii la fel de plini cu lapte ca de obicei (desi si aici e o falsa impresie ca nu mai e lapte, lactatia se adapteaza nevoii copilului). Eu aveam suficient acolo dar am stiut ca e timpul sa nu mai sar peste mese, sa dorm si eu cand doarme Sasha (seara dupa ce adormea, noi ne uitam la filme pana la 1-2) si sa am mai multa grija de mine.

Ideea e ca totul e cerere si oferta si cu ajutorul si sprijinul taticului la inceput ai toate sansele sa fie bine. Uita de sfaturile neavizate din partea prietenilor/rudelor, asculta de copilul tau ca el stie cel mai bine! Dupa primele saptamani deja va fi mult mai usor. Acum, la 4 luni Sasha cauta, gaseste si prinde sanul si in timp ce eu dorm. Mi se pare incredibil, ma minunez in fiecare zi.

Merita sa faci tot efortul din lume pentru asta, veti fi fericiti amandoi, tu si copilasul tau.

Eu citesc mereu blogul Alapteaza! unde gasesc tot suportul de care am nevoie! Specialistii de acolo ajuta fiecare mama care cere ajutorul!.