Gând de Dragobete

Azi sunt Dragobetele. Inca o ocazie buna sa celebram Iubirea. Sa ne aducem aminte cum ne-am cunoscut, cum am evoluat si cum ne-am transformat impreuna. E adevarat ca partenerii de cuplu ajung sa semene unul cu celalalt dupa un timp. Eu am fost surprinsa sa observ la Florin ca uneori zambeste ca mine. Avem lumea noastra, cu glumele noastre, problemele noastre, tabieturile noastre.

Am fost mereu mai idealista si mai extremista. Totul sau nimic. Acum sau niciodata. Am vrut sa fie totul perfect in viata mea si eram asa de incantata sa vad ce bine ne intelegem, totul mergea perfect de la sine fara ca eu sa depun niciun efort. Eram eu insami si atat.
Cam asa era treaba pana… ghici ce? Am devenit mama. MAMA. Si s-a schimbat totul. In si mai bine. Dar un si mai bine care necesita efort si strategie :)

In mintea mea si in sufletul meu s-au facut niste conexiuni (normale banuiesc) si eu am inceput sa am alte asteptari de la el. Pentru ca pe langa iubit, sot, prieten… acum este tatal copilului meu. Copilasului meu, bucatica din mine. Unele lucruri care inainte erau fun, acum trebuiau regandite.

La 20 de ani as fi considerat ca asta pare trist insa acum imi dau seama ca e Evolutie. Am evoluat si sunt mai mult decat orice as fi putut fi vreodata.

Ne-am organizat, ne facem notite, mergem regulat la Carrefour dupa mancare. Ne furisam dupa ce adoarme Sasha, ne uitam la comedii si ne inrosim la faţa de ţinut râsul in noi numai sa nu il trezim. Uneori mancam pe rand.

Cand mai iesim doar noi doi sa mancam/bem in oras, dupa cateva minute de pupaceala si planuri, incepem si vorbim despre puiut. Ne miram si constientizam ce norocosi suntem. Uneori stam si ne uitam pe telefon la pozele cu el, facute tot de noi, poate chiar in ziua aia.

Cam asa suntem acum. Efortul despre care vorbeam a insemnat gasirea unui echilibru ca sa fie toata lumea multumita. Organizarea si valorificarea timpului. Eu sunt foarte dedicata lui Sasha si il cresc atasat de noi. Alaptat, co-sleeping, babywearing, afectiune si joaca impreuna. Nu am ales asta pentru ca nu consider ca am avut optiuni. Pur si simplu e singurul mod in care eu as putea fi mama. Si ma bucur ca si Florin este la fel, un tatic bun si implicat.

Gramada cere varf!

Imi place schimbarea si recunosc ca nu m-as fi asteptat sa fie asa. E frumos tare. Greu uneori dar frumooos.

***Love***.