In ritmul lui

Ieri Sasha a mers. Singur. 2 pasi. Statea in picioare pe marginea canapelei, a luat mainile, a facut 2 pasi si a pus din nou mainile pe canapea. Eu cu Florin eram la 2 metri mai incolo, stateam la un ceai de dimineata. Am avut o reactie din aia “oaw, copilul nostru a facut primii pasi!”, l-am pupat pe Sasha si pe urma am continuat sa ne savuram ceaiul.

Fiecare etapa a venit atat de normal in viata noastra incat uneori nu imi vine sa cred. Toata lumea ne intreaba daca merge, daca face si drege etc si noi suntem asa de relaxati… nu stiu daca datorita faptului ca el s-a dezvoltat repede sau ca asa suntem noi, relaxati.

Dar cred ca atitudinea noastra l-a stimulat foarte mult. Niciodata lucrurile nu se intampla atunci cand tinem prea mult de ele. Legea atractiei spune ca trebuie sa vrei si sa mergi mai departe. Nu sa stai, sa analizezi prea mult, sa faci obsesii.

Dezvoltarea unui om este mai presus de slabiciunea noastra de a controla lucrurile. Nu l-am invatat sa manance si el intinde mana la lingurita si o duce singur la gura. Nu mi-am propus asta, dar ma bucur cand il vad. S-a pus singur in fundulet pe la 6 luni jumate fara sa il stimulez inainte. Am avut incredere in el ca o sa se puna singur cand e pregatit. La fel cu fiecare pas mai important care s-a intamplat pana acum.

Vazandu-l pe el crescand sub ochii mei am inceput sa ma minunez de tot ce inseamna natura. Pentru ca asa cum e copilul meu, sunt toti copiii. Toti se nasc pregatiti, perfecti. Fiecare are ritmul lui, dar evolutia e in fiecare. Nu e nevoie sa intervenim cu nimic. Trebuie doar sa fim antenti, sa ii ascultam si sa ne lasam indrumati de ei.

 .