Suptul degetelului este normal. Grijile noastre nu-s.

Am avut o perioada in care am fost mai influentabila. Inca nu primisem palma aia de la Univers care mi-a dat incredere, inca nu citisem “Conceptul Continuum”. Inca nu aflasem ca eu am toate resursele de care am nevoie.

Pe la 2 luni, Sasha a inceput sa isi suga degetelul de la mana stanga. Cu multa forta si pasiune.
Mi s-a parut asa natural si firesc (el tuguia gurita de supt si in somn, din prima zi dupa nastere). Copiii se nasc cu un instinct de supt extraordinar. Se nasc cu pofta de mama lor.

La botez, pana sa il pun la san, ghici cum se linistea el? Isi baga degetelul in gura si sugea la el. Era multa lume in biserica, era galagie si el era suprastimulat. Un copilas de 2 luni jumate nici nu a apucat sa se acomodeze cu mediu extrauterin. Nici culoarea ochilor nu e definita la 2-3 luni.

Insa toata lumea era ingrijorata ca Sasha o sa isi suga degetul la 5 ani. Adica peste 4 ani si 10 luni! Si exemplele cu copii mari care adorm cu suzeta nu se mai terminau. Fiecare avea pe cineva care a avut o problema din cauza ca si-a supt degetul. Si sfaturi conform carora trebuia sa ii dau suzeta ca de deget nu o sa se dezobisnuiasca. Si o sa aiba dintii strambi si cate si mai cate. Offf…

De ce atatea temeri? Cum de au ajuns oamenii sa aiba atatea temeri legate de un copil? Cred ca problema e in capul nostru, al adultilor. La momentul respectiv am simtit ca e BINE SA AM INCREDERE in el si sa il las sa isi suga degetelul. Ghici ce? A renuntat in scurt timp singur singurel la el.

Il tineam cat mai mult la san iar atunci cand si-l baga in gurita il lasam. Cum sa ii scot eu degetul din gura?

E si el om. Nu e o marioneta. O sa il las sa faca ce vrea cu mainile lui. E foarte frustrant si nesanatos sa nu ai libertate fizica. Iar in primii ani de viata se formeaza personalitatea omului pentru toata viata. Acum stau si ma gandesc ce gresit este sa il ti de maini, sa i le scoti din gura. Ce amprenta lasa asta asupra dezvoltarii ulterioare.

Dupa 4-5 luni, Sasha a inceput sa isi suga degetelul din ce in ce mai putin, iar la 6 luni nu il mai sugea deloc. Aia a fost etapa lui de supt degetelul. A durat fix 3 luni. Nu ani intregi. Si nu i-am dat suzeta nicio clipa. S-a linistit la san de fiecare data. Reflexul de supt oricum dispare dupa 6 luni atunci cand de obicei incepe si diversificarea. Este un proces foarte natural si firesc.

Toata povestea asta mi-a intarit enorm increderea in mine si in el. Am fost bombardata de sfaturi din toate directiile si eu am facut ce am simtit. Am fost linistita si am depasit perioada cand eram influentabila. Mai ales ca ajunsesem sa imi fie teama pentru ca cei din jur ma speriau. Nu pentru ca insinctul meu imi zicea ca e periculos.

Acum isi baga degetele in gura in joaca uneori. Si e normal pentru ca sunt ale lui. Ii apartin! Si orice gaseste duce la gurita. Pentru ca asa exploreaza si descopera. Cum as putea sa nu il las… Sunt atenta sa nu fie ceva super murdar. Am inlaturat toate obiectele mici de la vedere. Dar in rest, go ahead!

Va veni si perioada in care isi va pune mana la puţă si eu il voi lasa. E dreptul lui sa studieze, sa simta, sa descopere. E libertatea omului pe care nimeni nu o poate lua. Deja sunt atatea lucruri cu care un copil nu are voie, cum ar fi sa nu mai aiba voie nici sa isi atinga propriul corp?

Acum toate lucrurile astea mi se par atat de logice. Cred ca fiecare stim perfect ce avem de facut. Problema e ca primim sfaturi insotite de experientele nefericite ale altora si asta ne sperie. Dar nu stii niciodata toate detaliile asa ca nu poti compara situatiile intre ele.

Eu stiu ca Sasha a simtit ca am incredere totala in el. Ma priveste intr-un fel care spune mai mult decat o mie de cuvinte.

.