Noi sa fim (suntem) sanatosi

Ne dam seama cat de importanta este sanatatea numai atunci cand ne simtim rau. E normal… cred ca noi ca oameni avem o putere extraordinara de adaptare. Si ne putem obisnui cu orice situatie la un moment dat. Nu ai cum sa cunosti alta stare decat cea pe care o ai, oricat de bogata ar fi imaginatia si oricat de empatic ai fi.

Saptamana trecuta am fost toti trei bolnavi. Eram mandra si ma laudam ca Sasha nu a avut nicio raceala, ca nu i-am pus caciula primavara cand toti copiii purtau si ca n-a avut absolut nimic. Si bine am facut pentru ca nu prea ai cum sa racesti de la frig. Motiv pentru care noi am patit-o vara. Treaba cu “m-a tras curentul” e un mare mit la noi in tara, alaturi de multa dezinformare. De fapt, problema sunt virusii atat de contagiosi si bacteriile care provoaca diferite infectii.

Cineva ne-a dat o viroza respiratorie care la fiecare dintre noi s-a manifestat diferit, tusea fiind comuna. Sasha a avut febra, a respirat greu, noi am fost ingrijorati si obositi. A fost epuizant. Cateva zile nu a mancat nimic, l-am alaptat incontinuu. La fiecare ora. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca nu alaptam… Laptele matern a fost magic zilele alea. Pentru durere si disconfort este cel mai bun calmant.

Am trecut si peste acest episod din care am invatat cateva lucruri. Unul din ele e ca o sa fiu mai atenta daca cei din jur tusesc sau au muci atunci cand se apropie.

E o chestie asa de basic si cu toate astea preferam sa dam vina pe frig si curent in loc sa constientizam ca principala sursa de imbolnavire sunt alti oameni bolnavi. Nu suport ignoranta asta :( Eu cand ma stiu racita, nu ma apropii de oameni si le spun de dinainte ca tusesc. E ceva ce tine de respect.

Ma astept sa mai fie racit, e normal si se si imunizeaza altfel. Dar atata timp cat pot sa previn, prefer sa o fac. E neplacut sa stai cu termometrul, cu ochii pe ceas, cu pastile si siropuri la capul patului.

Alta chestie de care stiam dar nu am avut cand sa o aplic este atitudinea mea fata de starea de rau. In prima faza, atunci cand cineva drag este racit am tendinta sa-l coplesesc cu afectiune, ceaiuri si atentie. Sa ma concentrez pe boala. E o chestie care imi vine asa natural si probabil sunt si alte mame/sotii care simt la fel. Nu mi-am dat seama cat de toxica e treaba asta pana sa citesc in “Cartea despre copii” a lui Osho si in “Conceptul Continuum”. Explicatia este atat de logica… prin ceea ce sugeram, transmitem ca asta e important si asta vom primi. Copilul va asocia mereu starea de rau cu mai multa afectiune materna si va cauta mereu, fara sa isi dea seama, sa se simta rau si sa se victimizeze ca sa primeasca atentie. Am intalnit si adulti care fac asta.

Nu am fost mai afectuoasa cat a fost Sasha bolnavior. Imi venea, poate mi-a mai scapat un pic dar per total am avut o atitudine sanatoasa si constructiva. I-am explicat ca se mai intampla, ca o sa fiu mai atenta cu cine ne intalnim sa fie sanatosi, nu am insistat sa manance (desi imi venea!) si l-am alaptat mult mult mult. Am tinut legatura cu doctorul nostru pediatru si in cateva zile si-a revenit.

Nurofen, tantum verde, picaturi de uleiuri esentiale in lampa de aromoterapie, masaj cu ulei de galbenele, tatuca multa, apa, sosete umede si am scapat.

 .