Primul an impreuna

Primul an impreuna. A fost un an plin din toate punctele de vedere. Zilele diferite intre ele, emotii si ganduri noi de fiecare data, provocari si responsabilitate. Am perfect in minte ce faceam anul trecut pe vremea asta ca si cum nu ar fi trecut 12 luni. Dar in acelasi timp simt ca a trecut o vesnicie.

Primul an cu bebelusul este mai greu fata de ce urmeaza cand incepe sa mearga si sa devina din ce in ce mai energic. Pe de alta parte devine mai usor ca deja suntem obisnuiti cu rolul de parinti si avem incredere in instinctul nostru.

Primele zile dupa nastere mi s-au parut cele mai grele. Dar dupa cateva saptamani deja nu imi mai imaginam viata decat in formula noua, completa.

A urmat perioada primelor eruptii dentare, inceperea diversificarii, prima cazatura din pat, prima data cand a spus “ma-ma”, mersul de-a busilea, prima data cand a mers singur in picioare. Fiecare lucru a fost pentru prima data.

Uneori stau si ma gandesc cat se dezvolta un copil intr-un singur an, primul an. De la stadiul de nou-nascut cand nu poate nici sa se intoarca de pe o parte pe alta, ajunge un om care sta in picioare, mananca si mesteca singur, comunica cu parintii lui. Ritmul este incredibil de rapid. Numai daca ne gandim la nivel neurologic ce se intampla ne dam seama cat de evoluati suntem ca specie.

Pe mine m-a ajutat foarte mult sa gandesc asa, la un nivel superior. M-a facut sa inteleg ca totul este normal: puseele de crestere, trezitul noaptea, suprastimularea. Daca ai asteptari de la un copil e posibil ca toate chestiile astea normale (dar nestiute) sa te sperie, sa crezi ca e ceva in neregula.

Am luat totul ca atare, l-am imbratisat mereu sa stie ca sunt langa el. Am mers pe ideea ca noi ne adaptam lui, nu incercam sa il adaptam pe el la noi. El nu stie de tabieturi de adult si de programe fixe :)

Acum ne intelegem minunat, facem totul impreuna. L-am inclus total in viata noastra. Dormim impreuna, facem dus impreuna uneori, mergem la cumparaturi impreuna, vorbim si povestim. El se simte iubit si acceptat si de asta are nevoie un om ca sa se dezvolte armonios.

Ce m-a ajutat in primul an

– Faptul ca am citit despre extrogestatie. Omul, fata de alte specii, se naste total dependent de mama lui. Nu poate sta in picioare, nu poate face nimic singur. Extrogestatia mai dureaza inca 9 luni timp in care nou nascutul trebuie sa fie in contact permanent cu mama lui. Aceasta perioada trebuie respectata pentru el, pentru dezvoltarea fizica si psihica. Citind despre extrogestatie m-am decis sa il port pe Sasha in sling, marsupiu, Boba. Sa il tin la pieptul meu cat mai mult. Nu stiu daca datorita faptului ca am facut alegerea asta, dar plangea foarte putin si doar cand avea o nevoie clara (foame, somn, schimbat scutec).

“Birth no more constitutes the beginning of the life of the individual than it does the end of gestation. Birth represents a complex and highly important series of functional changes which serve to prepare the newborn for the passage across the bridge between gestation within the womb and gestation continued out of the womb.” (Montagu, 1986, 57)

– Alaptatul

Alaptatul imprastie un praf magic care pe copil il linisteste instant iar pe mama o duce in al noualea cer. Cand o femeie alapteaza se elibereaza oxitocina, hormonul fericirii. E beatitudine si placere, fara sa bei sau sa mananci cafea/ciocolata. La inceput a fost mai greu, acum cand il pun la san simt ca fac cel mai normal gest din lume.

– Co-sleeping

Am mai scris despre co-sleeping pe blog. Dormim impreuna de pe la 2 luni. Pentru noi a fost cea mai buna alegere pentru odihna, alaptat, afectiune. Nici nu pot sa imi imaginez cum ar fi fost sa aiba camera lui cu patut etc… N-am vrut sa aiba coltul lui decorat cu articole pentru bebelusi. Are nevoie de noi mai mult decat de ursuleti, landouri si alte lucrusoare. Am pus ochii pe mobila de la Flexa, dar mai asteptam pana sa ii facem camera.

– Scutecele textile

O alegere sanatoasa si ecologica. O alternativa buna pentru cele de unica folosinta. Ne-am obisnuit asa de bine cu ele. Nu a avut iritatii decat inainte sa ii iasa dintisorii. Si nici nu l-am dat cu crema/pudra preventiv.

– Bloguri si carti

M-a influentat “Cartea despre copii”, “Conceptul Continuum”, “Parenting Neconditionat”, “Educatia prin iubire”. Iar ca bloguri kiddyshop pe locul intai. Ii multumesc Ralucai cu ocazia asta :)

– Magazine online

Am descoperit hainute din lana ce pot fi purtate si vara. Hainute care cresc odata cu copilul. Le-am achizitionat de pe hiphip.ro si pufushop si au fost super investitii.

– Documentarul despre efectele televizorul la copii

Nu mai gasesc link-ul acum, dar m-a facut sa fiu sigura 100% ca nu imi voi lasa copilul sa se uita la TV. Si multumesc pentru asta, nu fac compromisuri. Nu o sa stie ce sunt alea desene animate, MTV si alte posturi unde putem scapa de ei pentru cateva minute sau ore.

– Autodiversificarea

Am inceput clasic si am ajuns la autodiversificare pe la 10 luni. Autodiversificarea inseamna sa lasi copilul sa manance singur, cu mainile sau cu lingurita cum vrea el. Sa ii oferi bucatele, nu piureuri. Sa ai respect pentru gusturile si alegerile lui si sa nu il pacalesti cu soldatei si alte trucuri.

Autodiversificarea face ca mesele in familie sa fie o placere. Mancam toti impreuna, fiecare cat vrea. Ne bucuram de mancarica chiar daca asta presupune mai multa mizerie la sfarsitul mesei (arunca pe jos).

Acestea au fost cateva in alegerile si lucrurile care m-au influentat, mi-au dat incredere si au facut ca primul an cu bebe sa fie perfect.

Cel mai important sfat pe care l-as da unei mamici la inceput de drum ar fi sa aiba incredere in ea si in copil, sa se dedice lui, sa il respecte si sa se bucure de fiecare moment pentru ca sunt clipe magice. Iar noi suntem cele mai norocoase din lume.

.