Prietenii vin, pleaca si vin altii…

Am citit mai demult un articol frumos despre faptul ca oamenii de care ne inconjuram sunt oglinzi ale sufletului nostru. Acolo zicea ca Universul are grija sa iti trimita propria ta imagine, folosind oamenii din jurul tau.

Acum inteleg si mai bine acest lucru. In ultimii ani am intalnit persoane minunate care deja au disparut din viata mea. Simt cum pur si simplu nimic nu ne mai leaga. Am avut de invatat cate ceva de la fiecare. Au scos la suprafata lucruri despre mine de care nu stiam. Defecte pe care a trebuit sa le confrunt si sa le accept. Mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator si ca totul are un sens.

Drumurile se intersecteaza atunci cand fiecare are nevoie de celalalt. Fiecare relatie de prietenie are un scop si daca se termina repede nu e nimic trist in asta. Inseamna ca si-a atins scopul. Trebuie sa avem ochii larg deschisi ca sa observam.

De cand sunt mama au disparut prietenii si au aparut altele noi. Au aparut oamenii de care am nevoie acum. Care ma completeaza, care ma fac sa fiu mai buna si cu care rezonez in acest moment in care ma aflu acum. Nu stiu cum o sa fie peste 2-3 ani si nu pot sa sper ca va fi mereu la fel. Imi doresc sa invat cat mai mult din fiecare prietenie indiferent de ce urmeaza. Sa ne bucuram unii de altii, sa fim cu sufletul impacat si sa ne vedem de drum. Apreciez mai mult prietenii acum. Imi doresc sa ii cunosc mai bine. Si imi dau seama ca ma cunosc eu pe mine insami mai bine.

Apreciez familia pentru ca sunt singurii oameni care raman cu noi mereu..