O seara de neuitat

Nu ma gandeam vreodata ca o sa ajung sa spun ca e ceva ce nu imi place in alaptare. Ma regasesc total in dependenta, intimitatea, dragostea, in legatura noastra magica pe care nimeni nu poate sa ne-o ia. Si totusi, de la o vreme, am descoperit ceva ce imi lasa un mic gol acolo in suflet. Este vorba de momentele cand vine hotarat, direct, imi trage bluza, ia cateva guri si pleaca la fel de hotarat de langa mine. Poate ca atitudinea asta imi trezeste egoul si dorinta de a primi confirmari… e clar ceva adanc acolo care are ocazia sa iasa la suprafata.

Asta se intampla pana de curand. Ajunsesem sa ma intreb cum vom fi cand nu vom mai avea momentele de alaptat. Daca vor disparea momentele de afectiune… daca va fi baietelul care nu are rabdare si chef de imbratisari si pupaceli. Ce ma fac? Ma gandeam cum o sa il pandesc sa adoarma ca sa il pot mangaia, sa il pot mirosi in par si sa il sarut dulce.

Acum cateva zile dupa ce l-am culcat seara, am iesit cu o prietena la un restaurant aproape de casa. De obicei cand adoarme repede seara, ies si incerc sa ma intorc in maxim 3 ore cand stiu ca se trezeste pentru shot-ul de laptic de la miezul noptii.

De data asta ne-am cam intins si cand eram in drum spre casa mi-a dat mesaj Florin ca Sasha s-a trezit si ma cauta… (In timpul zilei sta relaxat cu bunicii, cu Florin, cu Dana… se joaca si e fericit cu toata lumea. Noaptea doar pe mine ma vrea). Am ajuns rapid acasa si m-am bagat direct in pat, langa el. Eram pregatita sa il pun la san. Dar pana sa fac asta, in timp ce stateam fata in fata in pat, el mi-a cuprins fata in palmele lui mici si m-a pupat. Cu ochii inchisi. A adormit asa, tinandu-ma strans. Fara san, fara laptic. Ma voia pe mine.

Am fost atat de surprinsa, mi-a placut atat de mult. Copiii au nevoie de iubirea noastra in primul rand. Dar facand asta, m-am resimtit copil. Am simtit ca el ma proteja pe mine, ca a inteles ca eu aveam niste temeri si a vrut sa imi arate ca ma iubeste pentru TOT ceea ce sunt.

 .