Despre timp si acceptare

Timpul e atat de valoros si trece atat de repede. Mi se pare ca depinde doar de noi daca ni-l facem prieten sau dusman.

Eu sunt destul de perfectionista din fire si pana de curand voiam sa fac totul impecabil. Sa stau numai cu Sasha la joaca, sa gatesc zilnic diversificat si sanatos, sa fac curatenie, sa am grija si de mine, sa arat bine, sa ma ocup si de site etc… Am ajuns la concluzia ca e greu sau usor in functie de cate iti propui si in functie de standardele pe care le ai. Pentru mine erau foarte frustrante zilele in care nu reuseam tot ce imi propusesem. Deveneam nervoasa si ma invinovateam.

A fost ca un drum in care am incercat mai multe lucruri ca sa imi gasesc linistea interioara si echilibrul. Nu pot sa zic ca sunt echilibrata 100%, probabil nu o sa fiu niciodata, dar simt ca devin mai buna si ca ma simt mai bine in pielea mea.

Am descoperit cat de rau este sa pui presiune pe tine. Cat de epuizant este sa te compari cu altii si sa incerci sa multumesti pe toata lumea. Cat de repede trece timpul… viata… atunci cand in loc sa te bucuri de fiecare moment, faci lucruri pentru ca “trebuie”. Acest “Trebuie” cu care am crescut si pe care ar trebui sa il omoram la nivel mental.

Secretul in a-ti gasi linistea interiorara cred ca e relativ, pentru ca noi suntem atat de diferiti. Pentru mine a fost sa ACCEPT. Poate si pentru tine ACCEPTAREA te va salva de toti demonii interiori.

Sa accepti ca esti un om bun. Ca de fapt lucrurile care conteaza sunt foarte putine si pe ele trebuie sa te focusezi.

Sa accepti ca unele zile sunt mai proaste si nu vei apuca sa faci tot. Poate chiar nimic.

Sa accepti ca atunci cand devii parinte se schimba TOTUL.

Sa accepti ca tu esti TOTUL pentru copilul tau. Asa cum esti, nu bucatareasa perfecta, nu binedispusa 100% din timp. Asa umana, cu bune si rele dar cu sufletul plin de DRAGOSTE mereu.

Sa accepti ca este in regula sa te gandesti si la tine uneori. Ca nu esti vinovata ca vrei sa te simti bine sau ca ai nevoie de cateva momente tu cu tine. Este un semn bun. Inseamna ca rezervorul cu iubire este atat de plin incat trebuie sa meditezi un pic. Oamenii goi pe dinauntru nu au nevoie de momente de singuratate. Lucrurile nu sunt neaparat albe sau negre, ci sunt colorate in functie de contextul in care se afla.

Copiii nostri au nevoie sa ne vada umani, sa ne vada fericiti dar si cu lacrimi in ochi. Puternici si sensibili.

De cand am aceasta abordare cu mine insami, ma simt mult mai bine. Si cel mai bun lucru pe care pot sa il fac pentru Sasha este sa fiu fericita. Pentru ca atunci cand sunt fericita, sunt o mama buna. Sunt calma, rabdatoare, pozitiva si dau tot ce am mai bun din mine. Nu conteaza ca nu am gatit nimic in ziua respectiva. Incropim noi ceva. Ne descurcam. De asta isi va aminti el cand va fi mare. De mami fericita si descurcareata. De cat de frumos treceau zilele pentru ca ne jucam, ne murdaream, dormeam impreuna si o luam de la capat. Nu de cat de curata era casa sau cat de perfect le facea mami pe toate. Mai ales ca e baiat (si apropo de asta: astazi am luat un covor nou care atunci cand l-am intins pentru prima data, Sasha a trecut in graba cu adidasii lui cu pamant din curte pe talpa, fugind dintr-o parte in alta. S-a uitat in jos sa vada pe ce calca? Nuuu :) )

Sunt putine acele lucruri care conteaza cu adevarat. Si parca cei mici le stiu cel mai bine. Probabil si noi le stiam la varsta lor.

Asa ca ajung la concluzia la care ajung mereu. Cand simti ca nu mai poti… uita-te la el/ea. La ochisorii senini si plini de iubire. Accepta ca nu le poti face pe toate asa cum crezi tu ca ar trebui. Poate cine ne da noua impresia ca le face pe toate, face compromisuri acolo unde noi nu am vrea sa facem. Gaseste-ti propriul tau secret care te face sa te simti bine. La urma urmei, timpul trece atat de repede si lucrurile care conteaza sunt putine si merita traite din plin.

Foto: Shutterstock.com

.