Despre cadouri si recunostiinta

Iubesc cadourile si surprizele. Mereu le-am iubit. Cand primesc ceva in dar, ma bucur exact ca un copil: cu toata fiinta, intr-un mod expresiv si entuziast. Indiferent ca e vorba de o carte, un voucher, un gloss, o inghetata. De fiecare data imi manifest BUCURIA, de fiecare data MULTUMESC si de fiecare data APRECIEZ. Imi place foarte mult sa ofer daruri si atunci cand le primesc, simt o legatura speciala. Cand oferi si primesti ceva cu tot sufletul, e mai putin important cat de valoros e lucrul respectiv.

Nu imi place sa fiu modesta (ce e modestia?!) si sa raspund cu “nu trebuia”. Trebuia! Trebuie! Ma bucur, imi place la nebunie, e minunat!!! Orice om se bucura sa vada o astfel de reactie. Orice om se bucura cand vede ca iti pasa. Ca nu te lasa rece ceva pentru care el a depus efort, indiferent cat de mic/mare a fost acest efort.

Cum puterea exemplului este cea mai puternica atunci cand transmitem niste valori copiilor nostri, observ ca S seamana cu mine. Atunci cand ii ofer o jucarie sau o hainuta noua, sunt cu zambetul pana la urechi, imi sclipesc ochii sa ii vad reactia si exact asa se bucura si el, ca si mine. Studiaza atent cand e vorba de o jucarie, sau probeaza imediat cand e vorba de o haina (il ajut sa se imbrace, dar el fuge la oglinda si se priveste minute in sir :)) )

Ador treaba asta! Este important sa apreciem mereu ce avem. Indiferent cati bani ai, arata-i copilului tau cat de important este sa fie recunoscator pentru tot ce are si tot ce primeste. Poate nici nu se va mai ajunge la situatii in care mergeti undeva la cumparaturi si el vrea aceleasi lucruri pe care le are acasa. Pentru ca venind pe banda, le pierzi sirul si nu le mai apreciezi. Si invata-l sa se uite atunci cand primeste un DAR. Se se uite EXACT ATUNCI ce a primit. Despre asta este vorba, aici voiam sa ajung…

Este frumos, ideal si e o energie pozitiva atunci cand cineva iti ofera ceva si tu te uiti ce. Am fost la atatea petreceri unde cadoul meu a fost pus deoparte sau si mai rau, era un loc destinat cadourilor si invitatii le lasau acolo. Vorbesc de petreceri cu maxim 30 de persoane. Desi tin minte ca si la botezul lui S, cu peste 50 de invitati, m-am uitat in fiecare punguta atunci cand am primit-o. Nu mai zic de bun simt si respect, pentru ca nu sunt o persoana prea formala si unele lucruri le privesc din alt unghi.

Anul acesta am fost la ziua baietelului unor prieteni foarte apropiati si dragi. A fost superb totul. Ce mi-a placut in mod deosebit a fost ca la jumatatea petrecerii, toate cadourile au fost asezate pe o masa in mijlocul careia se afla mama si copilul. Au desfacut impreuna fiecare cadou in parte, mama ii prezenta fiecare jucarie/hainuta si copilasul de doar 1 an se uita fascinat. Mi s-a parut SUPERB! Invitatii se uitau cu drag si faceau poze. O sa preiau ideea si la ziua lui S de anul acesta :) ce invata oare copiii din asta?

Invata sa aprecieze, sa se bucure de darurile lor, sa fie apropiati fata de prietenii lor (orice om se bucura cand vede ca desfaci cadoul de la el), sa celebreze o noua varsta prin recunostiinta si prin constientizare.

Asa ca data viitoare cand primiti ceva, aveti rabdarea sa le desfaceti pe fiecare in parte si sa multumiti pentru ele. Multumind celui care v-a facut darul, va aude si Universul. :)

 .