Ti-a mancat pisica limba?!

Nu-mi plac articolele care se concentreaza pe aspectele negative… cum procedeaza alti parinti, de ce fac asa etc etc… Daaaar, nu pot sa nu ma intreb ce este in mintea celora care folosesc expresia “TI-A MANCAT PISICA LIMBA?”

Adica ce gandesc in momentul ala? Chiar sunt curioasa sa vad o tomografie computerizata, cum arata creierul in momentul pronuntarii acestor cuvinte.

Adica exista vreun om care vorbeste la comanda? Care spune repede tot ce stie pe fast forward?

Unul din avantajele de a fi mama tanara este ca iti aduci aminte perfect tot ce te deranja in propria copilarie si ai grija ca al tau copil sa nu treaca prin asta. Nu suportam oamenii agasanti, intrebarile stupide si tot ce inseamna conversatie goala. Ca si acum de altfel. Sunt sociabila si ador sa vorbesc dar numai cu cine ma simt in largul meu. E normal si sanatos sa fi selectiv cu oamenii in preajma carora vrei sa te afli.

Fiecare copil are propriul ritm care trebuie respectat. Am ajuns la concluzia asta chiar avand un copil destul de precoce, care a mers repede, e foarte sigur pe el, e autonom pentru ca a simtit sustinere din partea noastra, spune multe cuvinte si rade aproape 100% din timp. El stie ca oamenii sunt diferiti, ca unii sunt deschisi si buni iar altii sunt mai limitati. Pe el nu il deranjeaza intrebarile astea, il lasa rece cel mult. El simte oamenii faini si se conecteaza cu ei. E un dar pe care numai cei puri si buni il au.

Am observat ca multi parinti vor sa dea bine si ca isi pun copilul sa vorbeasca de fata cu cineva nou ca sa arate ce stie sa zica. Sau sa faca alte lucruri (sa imparta, sa danseze, sa recite…). De ce? Adica e vreun adult caruia i-ar placea sa faca chestii asa la comanda? Piruete, vals vienez sau rime? Nu e mai fain sa vezi ca face ceva cand SIMTE ca vrea el si VINE DIN INTERIOR? Chiar daca esti doar tu cu el in momentul respectiv.

Toti ne mandrim cu copiii nostri si mi se pare absolut adorabil cand Sasha zice “pepi” la pepene, cu vocea lui calda si subtire. Si as fi super fericita sa intre in direct pe toate toate canalele TV din lume ca sa il vada tot mapamondul. Dar stiu ca desi multi vor fi awww, nimanui nu i se va parea asa cum mi se pare mie. Pentru ca noi mamele vedem partea cea mai dulce din copilul nostru. De multe ori nici tatii nu o vad ca noi.

Ei au nevoie de noi sa vada ca ii sustinem si le suntem alaturi cu tot sufletul nostru. Si intrebarile de genul “e cuminte?”, “doarme noaptea?”, “ti-a mancat pisica limba?” sunt in primul rand disrespectful fata de copilul care este de fata. El aude, vede, simte. Si vreau sa cred ca nu e nimeni care sa inceapa sa zica de rau de fata cu el.

Ganditi-va mereu la copilul vostru pe termen lung. Cum vreti sa fie cand va fi adult? Increzator si curajos? Sau supus si nesigur? Micile momente de acum conteaza. Nu lasati pe nimeni sa va influenteze modul in care ganditi. Sunteti voi cu copilul, si restul lumii. :)

.