Despre botez. Cu poze :)

Pe 26 iunie l-am botezat pe Raul. In acelasi loc unde l-am botezat si pe Sasha in 2013. Intr-o biserica micuta si frumoasa din Otopeni, cu o curte imensa plina de ciresi, visini si iarba verde. Un loc linistit si plin de energie pe care eu am simtit-o pozitiva. A urmat o mica petrecere cu familia si prietenii in aer liber, pe marginea lacului.

Dar dincolo de eveniment in sine m-am intrebat si m-am gandit mult de ce imi botez copiii? Nu vreau sa fac nimic automat doar pentru ca “asa se face”. Vreau sa am argumente pentru fiecare decizie care implica copiii. Vreau sa ii duc in directia de a cauta ei raspunsuri, de a-l cauta pe Dumnezeu in orice religie aleg sau in afara oricarei religii. As vrea ca botezul acesta in biserica ortodoxa sa nu ii limiteze in niciun fel. Sa aiba ei propriile lor alegeri asumate. Eu am crescut mergand cu tata la catolici de cand eram mica. E alta lume, alta mentalitate cu care ma identific mai bine. Pe la 20 si un pic de ani am inceput sa merg la un mic templu budist din Bucuresti. Sunt o cautatoare si daca puterea exemplului e baza, ma astept sa fie si copii mei la fel. Divinitatea si credinta e in noi, in natura, in iubire si in tot ce e frumos si pur pe lumea asta. Si de cand au aparut baietii parca imi e din ce in ce mai clar acest lucru. Trebuie sa fie o minte sclipitoare in spatele tuturor lucrurilor… instinctului de cuib in sarcina, oxitocina de la nastere si dupa, evolutiei ca om dupa ce devii parinte… parca prea fine sunt detaliile :)