In vacanta cu doi copii

Saptamana trecuta am fost in prima noastra vacanta in patru, la Haga! Curajosi, nu-i asa?

Destinatia noastra a fost tocmai Haga pentru ca este orasul in care s-a mutat unchiul Dragos acum cativa ani. Am tot promis ca mergem sa-l vedem, dar am tot amanat. Acum ne-am luat inima in dinti si am mers cu mic, cu mare.

Olanda e una din tarile mele preferate din Europa, imi place ca e plin de parcuri si spatii verzi si imi place stilul nordic in general.
Dar nu despre obiectivele turistice vreau sa vorbesc acum :) Ci despre cum a fost in vacanta cu avionul, cu asteptat la cozi in aeroport, organizat bagaje, mancare si restul provocariilor… cu un copil de 3 ani si unul de 4 luni.

Pentru cine nu stie am fost insotitor de zbor la o companie privata, am calatorit in acea perioada peste tot in lume, am dormit mai mult la hoteluri decat acasa. Imi place viata asta si mi se potriveste… sau cel putin mi se potrivea.

Ador sa calatoresc si ma adaptez foarte usor in general.

Dar calatoritul cu doi copii mici e foarte diferit. Aceasta vacanta a fost mai grea dar am avut nevoie de o iesire din mai multe puncte de vedere. Pentru Sasha a fost o experienta importanta, in primul rand pentru ca nu am iesit nicaieri in ultimul an, fiind insarcinata cu Raul.

Noi am mers cu avionul cu Sasha de mai multe ori pana acum, dar fiind micut cu siguranta a uitat. Acum insa a savurat la maxim, era ataaat de incantat si ii sclipeau ochisorii aia curiosi.

El e foarte energic asa ca provocarea (sau panica mea) cea mai mare a fost sa il tina cineva de mana in locurile aglomerate. Ceea ce e cam greu pentru ca nu ii place sa stea in loc si o lua la fuga mereu. Pentru mine asta a fost obositor… grijiile ma epuizeaza mai repede decat responsabilitatile fizice. Tinutul in brate al ambilor copii in acelasi timp sau alaptatul in picioare din mers… astea le bifez cu brio!

Pe Raul (4 luni) nu prea l-am simtit ca sa zic asa :) El a stat in sistemul de purtare, mufat de cele mai multe ori. Adormea peste tot, mai scotea ochii sa vada in jur, ca un pui de cangur. E un bebelus linistit si zambaret cum era si Sasha la varsta lui.

Mi-a prins bine iesirea pentru ca eram atat de ”in lumea mea” cu programul MEU si regulile MELE incat a fost nevoie de ceva sa ma scoata din rutina impusa chiar de mine. Rutina ne da siguranta dar mai trebuie si ea sparta din cand in cand. Mi-am dat seama ca toate grijile mele de genul ”dar oare gasesc piersici proaspete si coapte pentru Sasha?” sau ”daca vrea la toaleta fix cand stam la coada la imbarcare?” au fost inutile! Ne descurcam la fata locului in orice situatie. De fapt exersand invatam sa ne descurcam. Cu ocazia asta mai scap si de freak controlul asta.

Si cumva mereu cand ma intorc acasa am o senzatie placuta. Iar acum ca am ajuns acasa imi dau seama ce usoara e viata de fapt :)