Despre mindfulness. Sau cum invatam impreuna sa traim in prezent

Am citit ieri acest articol despre cum sa ii invatam pe copii mindfulness.

Mindfulness este abilitatea de a trai in prezent, de a constientiza. Cand esti in prezent cu totul iti poti observa gandurile si sentimentele. Devii atent la tine si valorifici fiecare clipa. Poate termenul “mindfulness” suna usor sofisticat dar majoritatea ne traim viata pe fast forward si ajungem mereu la concluzii de genul “ce repede trece timpul” sau “n-am facut nimic astazi”. E greu sa ramai in prezent cand n-am fost crescuti sa o facem… cand societatea si totul in jur ne grabeste sa tinem ritmul cu ce se intampla… e o provocare sau si mai bine zis, e o lectie pe care ar trebui sa o invatam.

Eu m-am cam saturat ca fericirea mea sa depinda de atingerea unor obiective. Vreau sa fiu mai mult de atat. Sa nu pun fericirea in viitor, dupa ce imi cumpar ceva ce imi doresc sau merg intr-o vacanta undeva frumos. Sau cand asteptarile mele se indeplinesc. Nu. Toate lucrurile astea imi aduc o bucurie dar baza aia de multumire si impacare trebuie sa existe mereu.

M-am gandit mult la asta pentru ca vreau sa ii invat si pe copii sa fie asa. Sa nu fie grabiti, sa fie fericiti in mod natural, sa aiba parte de ganduri limpezi si de liniste. Si sa le placa asta.

Eu sunt usor agitata si foarte greu imi pun ordine in minte. Imi vin ganduri din toate directiile, imi propun sa fac ceva si pe urma uit, ma enervez uneori din lucruri destul de marunte si nu am rabdare sa stau si sa gasesc solutii. La chestii chiar marunte, care apar in viata de zi cu zi. Si cred ca multa lume are problema asta.

Toata treaba asta cu mindfulness mi-a deschis ochii la multe lucruri faine pe care pot sa le implementez usor usor. Cateva minute pe zi pot sa faca diferenta. Si e super fain cand explici si copiilor si invatati impreuna sa traiti in prezent. Pentru ei e mai usor ca sunt mici si copiii sunt zen pentru ca asa se nasc, asa ne nastem cu totii. Noi adultii ne-am indepartat demult de starea de armonie interioara si, din pacate, ii tragem si pe ei dupa noi.

Unul din cele mai frumoase lucruri pe care le putem face pentru copiii nostri este sa ii ajutam sa fie ei stapanii propriei minti. Si nu putem face asta decat daca ne trezim si noi la realitate un pic. Adica sa mai lasam din grijile pentru viitor si sa ne bucuram de ce avem acum.

Ce fac eu de cateva saptamani este sa ma culc si sa ma trezesc zambind. De multe ori seara ne gandim ce facem a doua zi, ne facem planuri si pe urma imediat apar si grijile.

Dimineata la trezire la fel. Am observat ca ma trezeam stresata ca trebuie sa fac multe lucruri intr-un timp foarte scurt. De fapt erau doar griji de-ale mele despre lucruri care nici macar nu s-au intamplat. Am analizat un pic situatia si mi-am dat seama ca PIERD clipa ASTA, cand copiii s-au trezit somnorosi si le bate soarele in plete si sunt asa de dulci. O mama stresata si grabita duce la un copil care va deveni un adult stresat. Si sa fi stresat e cel mai nociv lucru. Stresul ne mananca toata energia si puterea.

E greu sa elimini grijile si toate paternurile astea instalate intr-un timp asa indelungat. Dar usor usor merita incercat. Culcatul si trezitul cu ganduri frumoase e un exercitiu bun. Si cand il faci impreuna cu cineva e si mai fain. Eu acum fac impreuna cu Sasha care are 3 ani si 4 luni. Il intreb ce i-a placut la ziua care tocmai s-a incheiat. E asa de bine sa te gandesti un pic la lucrurile pentru care esti recunoscator. E un exercitiu care devine un stil de viata. Un stil de viata in care esti recunoscator si multumit. Asta atrage relaxare si liniste. Si ne ajuta sa ne mai oprim furtuna de ganduri si de griji care ne acapareaza de multe ori.

Pe copii ii ajuta sa devina atenti, sa se concentreze si sa isi controleze emotiile. In articol mai sunt cateva tehnici faine care merg si la copii mai mari. Inclusiv la parinti.

“Traieste clipa” a devenit un cliseu dar e pe bune. Are un potential imens. Cateva minute pe zi de care sa ne tinem si schimbarile apar. Am observat ca nu ma mai las dusa de valul gandurilor multe si rapide, nu ma mai enervez asa usor, sunt mai atenta si ma organizez mai practic.

Si pe langa asta, cand intrebi un copil ce lucruri i-au adus bucurie in ziua respectiva iti dai seama ce departe suntem noi cu mintea de fapt.