Ba da mami, mai poti!

Mai stiti emisiunea “Copiii spun lucruri traznite”? Eram foarte mica atunci cand rula la TV dar tin minte ce funny mi se pareau copiii respectivi. Ce perle scoteau ei!!

Cate vorbe de duh are un copil de 3-4 ani!

Uneori raman blocata si ma gandesc ca nu am inteles bine atunci cand il aud pe Sasha.

Uneori incerc sa patrund in mintea lui si sa imi imaginez ce conexiuni sunt acolo, ce imaginatie, ce memorie. Imi place la nebunie perioada asta. Tot incerc sa ma mobilizez sa mi le notez pe toate dar ar fi cam imposibil. Pentru ca vin pe banda rulanta.

In dupa amiaza aceasta eram acasa doar eu si copiii. Nici unul nu a dormit. Am zis sa ii scot afara ca sa il pun pe Raul la san in sistem si sa adoarma. Si numa bine Sasha sare in balti si mai consuma din energie ca sa il pot culca mai devreme.

Dar planurile astea teoretice nu merg mereu asa de usor cum pare.

L-am imbracat pe Sasha si i-am zis sa ma astepte la usa. Pe urma am inceput sa il imbrac pe Raul, cu schimbat scutec etc etc etc si observ ca Sasha a iesit pe usa. Il pun pe Raul pe covor in sufragerie si ies ca o nebuna in strada in sosete. Am un moment de panica maxima de fiecare data cand nu il vad.

Alerg un pic si observ ca s-a impiedicat pentru ca a iesit cu adidasii mei (???). L-am intrebat de ce a facut asta si a zis ca a vrut sa se plimbe.

Il iau in brate si ma intorc cu el in casa. Raul plangea pentru ca l-am lasat pe covor si am disparut. Ii iau pe amandoi pe sus si mergem in dormitor ca sa ii dau alti pantaloni lui Sasha (se udase). Iar eu sa-mi schimb sosetele.

S incepe si sare in pat ca nu vrea haine, toate il inteapa, vrea in pielea goala. Raul era imbracat gros de iesit afara. Ii era cald si incepuse sa maraie.

Eu transpirata de atata efort si carat copiii de 12 si 17 kg in brate. Plus rabdarea care ma cam lasa in momentul ala. Sasha total neimpresionat de rugamintile mele, alerga in cerc si striga la mine sa il prind. L-am prins desi jocul era sa alerg dupa el si sa nu il prind, joc de putere. Am inceput sa ii pun rapid niste pantaloni pe el si am spus in gand dar cu voce tare:

“Offf, nu mai pot!”.

La care Sasha imediat imi raspunde cu tonul lui pozitiv si dulce, cu vocea lui puternica si blanda in acelasi timp:

“BA DA MAMI, MAI POTI!”

Pe fractiune de secunda mi-a amintit de travaliu :) Pe urma mi-am dat seama ce a spus si m-am simtit deodata ataaat de bine! M-a inveselit instant. Mi-a dat tema de gandire pentru toata seara.

M-am gandit la relatia noastra, mama-fiu. La puterea pe care el o are asupra mea. La increderea lui in EL ca imi raspunde asa si in MINE ca ma vede puternica.

Fiul meu de 3 ani si jumatate imi raspunde amuzant si motivational.

Cand eu o iau razna cu capul si ma pierd in lucruri mici si trecatoare, el ma readuce cu picioarele pe pamant. Imi reaminteste ca totul este OK, suntem OK. De multe ori cand ma enervez parca si vad cum toata seara o sa fie nasoala, cum tot ce fac eu e in zadar, cum nimic nu imi iese si tot ce mai vrea egoul sa imi spuna. Si atunci vine copilul cu raspunsurile lui faine, simple si de impact. Om pur si bun care radiaza iubire.

Ce ma bucur este ca IL AUD MEREU. Si O SA IL ASCULT mereu. Se intampla lucruri bune cu noi cand ne ascultam copiii cu sufletul :)