Si noi vom fi soacre

Imi place sa gandesc mult, asa ca mi-a trecut de multe ori prin minte ideea ca o sa devin soacra!

Voi ce simtiti cand auziti cuvantul “soacra”? Suna asa cumva… foarte romaneste.

Pe mine ma duce cu gandul la bancuri, la lupta intre generatii, la Ion Creanga. Cu siguranta primul feeling cand auzi “soacra” nu e unul de relaxare. Mai este si vorba aia ca soacra cea mai rea este mama baiatului. Motivul este evident – dependenta. Copilul privat de responsabilitati va deveni dependent de cineva.

Baiatul crescut ca un bibelou va deveni barbatul infantil.

De ce este crescut ca un bibelou? Pentru ca sexismul e in floare. Si exista si ideea ca un baiat nu se descurca in anumite situatii. Ca nu i se potrivesc, ca nu e ceva ce ar trebui sa faca un baiat. Si uite asa ajunge sa fie mare si dependent de relatii si de cineva care sa faca lucruri in locul lui. De altcineva in afara de mama. Si normal ca mamei nu ii convine. Nici sotiei nu ii convine.

Devine un cerc vicios cu relatii nocive.

De aici povestea merge mai departe, va imaginati voi cum. Probabil este foarte greu.

Ne dorim ca partenerii nostri sa fie adulti responsabili care sa ne ajute in egala masura cu casa si cu copiii. Nu vrem sa fim mame si pentru sotii nostri. Eu stiu sigur ca NU vreau. Mereu mi-au placut barbatii responsabili si maturi emotional. Sunt mama doar pentru copiii mei. Acolo imi canalizez toata energia materna. Pentru sot am alte lucruri de oferit. Am alte resurse. Si asa este normal sa fie. Asa este firesc.

Citesc atatea povesti triste despre relatia soacra-nora incat ma deprima de-a dreptul.

Pentru ca familia e baza, acolo trebuie sa fie totul echilibrat si sa fie sustinere. Ca sa poti sa cresti. Cumva din cauza povestii clasice cu soacra care se baga, pana si termenul de casnicie a prins o conotatie negativa. Semnezi actul ala si din clipa aia pierzi libertatea cuplului. Cuplul reprezinta nucleul si toti oamenii apropiati si mai in varsta din jur ar trebui sa aduca intelepciune si valoare.

Desi mai este ceva pana vor avea relatii de iubire, eu acum fac tot ce imi sta in putina ca baietii mei sa fie suficient de constienti pentru propria lor fericire.

Scopul unei relatii este sa te bucuri de viata impreuna cu cineva!

Nu sa te ingrijeasca. Nu ca motiv sa iti schimbi statusul pe Facebook. Vrem oameni cu care sa ne iubim, sa radem, sa visam, sa calatorim, sa facem copii, sa ne sprijinim, sa fim parteneri si prieteni in acelasi timp.

Baietii implicati in activitatile casnice cand sunt mici vor deveni barbati descurcareti. Acum la 2-3-4 ani construim asta. Invata-l sa isi stranga jucariile, strangeti-le impreuna. Cu joaca si cu voie buna. E ceva frumos si firesc. Arata-i cum tai legumele pentru ciorba. Ia un taburet pe care sa se urce si sa spele si el o farfurie chit ca o mozoleste mai mult. Incurajeaza-l in directia asta. O sa fie minunat mai incolo!

Ofera-i responsabilitati. Roaga-l sa te ajute cu plasele de cumparaturi, cu intinsul rufelor, implica-l in tot ce tine de casa.

Vorbeste-i despre emotii, despre plans. Incurajeaza-l sa iti spuna ce simte.

Ia-l in brate. Muuult si des.

Avem atata de muuulta nevoie de manifestarile astea fizice. Suntem insetati dupa imbratisari. Strange-l tare in brate cand se trezeste dimineata, cand il lasi la gradinita/scoala, cand il iei, seara la culcare.

Joaca-te cu el. Vezi ce ii place, care e directia lui si du-te acolo cu el. Ii place in trambulina? Sari si tu cu el. Ii place Lego? Faceti impreuna. Joaca asta ne mangaie pe suflet. E cea mai buna modalitate de conectare.

Plange? Tine-l in brate sa stie ca esti acolo pentru el. Uneori nu e nimic de zis sau de explicat. E pur si simplu de tinut in brate.

Ai grija de tine. Tu ca mama, tu ca femeie. El o sa vada si o sa respecte asta. O sa stie ca este important sa avem grija de noi. O sa aiba si el grija de el.

Toate lucrurile astea sunt niste pasi marunti care contribuie la modul in care se formeaza baietii nostri. Noi nu vrem sa fim soacre bagacioase si nemultumite.

Noi vrem sa ii vedem in relatii armonioase.

Noi vrem sa atraga oameni buni in jurul lor.

Noi vrem sa se bucure de viata, sa fie siguri pe alegerile pe care le fac.

Vrem sa stim ca rabdarea si implicarea noastra se vad in fiecare aspect al vietii lor.

Vrem sa dam termenului “soacra” un sens pozitiv. Eu asta vreau :)