Adevarul e mai greu decat ignoranta

Nu am apucat sa citesc o carte de fictiune de mult timp. Nici nu zic cat dar e de ordinul anilor. Pur si simplu nu am avut cand avand doi copii mici. Am citit numai in scop informativ. Nu de relaxare.

Ei bine, weekendul acesta am primit de la mama sotului meu o carte cu o poveste intensa care m-a rascolit mult. Am avut ocazia sa o si citesc pentru ca bunicii au stat cu cei mici.

Inca nu m-am lamurit daca nu exista coincidente, adica lucrurile si experientele din viata noastra apar cu un scop, sa ne invete ceva. Sau sunt eu foarte atenta si analizez foarte mult totul.

Am dat de urmatoarea propozitie care m-a facut sa imi zboare mintea in multe directii.

Adevarul este mai greu de suportat decat ignoranta.

Mi-am adus aminte ca acum cateva zile imi povestea Florin ca a vazut un video in care se povestea despre faptul ca majoritatea am fost batuti cand eram mici si uite ce ok suntem. Si ca nu a putut sa se uite pana la sfarsit ca presimtea ca o sa se enerveze.

Pe urma m-am gandit cati dintre noi stim ca anumite mancaruri sunt rele de tot si totusi le consumam.

Sau cati stam si privim cu mainile in san cand ceva rau se intampla in jurul nostru.

Si mi-am dat seama ce nasoala e ignoranta asta. Poate e cel mai mare dusman al nostru. Cel mai nociv, cel de la care pleaca toate relele.

E in regula sa recunosti ca sufereai cand parintii te bateau. Mai mult de atat, e un pas important ca sa procedezi diferit. Si sunt convinsa ca erai la fel de ok acum si fara bataie. Poti face asta si sa iti iubesti la nebunie parintii. Nu e alba sau neagra.

Suntem in 2018.

2-0-1-8!

Eu simt vremurile in care traim ca acum ori niciodata. Nu mai avem timp sa fim ignoranti. Cu nimic. Daca ar fi sa stiu ca am gresit cu ceva, as prefera detasat sa fie din prostie si nu din ignoranta. Ca macar sa am o scuza.