Nu ma mai tund niciodata

Fiind o geamana autentica, nu se poate sa fac lucruri fara sa ma intreb pe urma “ce z@$&w@ era in capul meu?”.

Nu sunt eu cu regretele la lucruri micute dar asta chiar a avut un impact asupra mea.

Nu exista dimineata cand imi aranjez parul sa nu ma intreb de ce m-am tuns?! 

De fapt stiu de ce, deci nici macar nu este asta intrebarea corecta.

De ce am crezut ca o sa am rabdare sa il aranjez zilnic cate jumatate de ora, ca o sa traiesc doar pentru asta si ca o sa imi dedic timpul pretios fiecarei suvite in parte…

Adevarul este ca parul lung este mult mai usor de aranjat. Cel putin in cazul meu. Nu o ia in toate directiile si are o forma asa de la sine. La fel ca si parul scurt periuta.

Dar lungimea asta medie si nedefinita ma solicita prea mult.

Tara arde si baba se piaptana dar undeva trebuia sa imi vars oful. Partea buna este ca m-am invatat minte cu ocazia asta si am aflat si cateva lucruri despre mine. Nu-mi place sa stau mult in oglinda, caut o rutina cat mai scurta de aranjat/make-up etc. Asta e viata mea cu graba, copii, trafic, multe de facut.

Am facut un pact cu Florin si i-am spus ca daca am vreun moment de ratacire si aude ca vreau sa ma tund, sa nu ma lase. Sa ma imobilizeze fizic. Orice. Sa-mi aduca aminte prin cate solutii, seruri, masaje la scalp si prins in coada am trecut.

I miss my hair.