Arata exact ca o parcare dar nu e

Stiti ce ma sperie mai tare ca un barbat nervos si agresiv?

O femeie nervoasa si agresiva.

……………………………………….

Acum 2 zile, miercuri mai exact, trebuia sa ajung pe strada Gheorghe Manu. De pe Calea Victoriei faci dreapta, practic aceasta straduta leaga Calea Victoriei de Buzesti. M-am tot invartit cautand loc de parcare si am ajuns pe strada Sfintii Voievozi care este cumva paralela cu Gheorghe Manu.

Am vazut pe stanga o parcare privata si am lasat masina frumos acolo. Nu era nimeni dar m-am gandit ca sigur gasesc omul atunci cand ies si platesc. M-am dus si mi-am rezolvat treaba, cred ca am stat in jur de 40 de minute. Si cand m-am intors, cineva ma blocase. Adica parcase FIX in spatele meu. Desi mai erau locuri de parcare.

E a doua oara in viata mea cand ma blocheaza cineva si nu e deloc placut. Aveam o programare la doctor si eram la limita cu timpul. Dar hai sa zicem ca mergeam la dermatolog si nu ardea atat de tare, nu era nimic grav. Desi nici sa intarzii nu imi place.

Dar imi da asa o stare de panica, dependenta si neputinta. Pentru ca imi vad masina ACOLO, dar totusi nu pot sa plec cu ea. M-am gandit sa o imping pe cealalta dar nicio sansa. Cu toata puterea cu care jonglez copiii de 15 kg+ in brate, nu pot sa mut din loc o masina. Am claxonat, am iesit pe strada sa ma uit poate era pe acolo cineva dar era gol. Am stat vreo 20 minute in masina dupa care am chemat un Uber sa merg la dermatolog si inapoi. Ma gandeam ca pleaca el si pot sa ies. A ajuns Uber-ul, am urcat asa suparata si i-am zis ca m-a blocat cineva. Soferul foarte dragut a zis ca ma ajuta el sa o scot. I-am dat cheia de la masina si ne-am apucat inclusiv sa mutam o canapea jegoasa si obosita care ocupa cativa centimetri si nu ma lasa sa dau suficient in fata. Chiar si asa, nici soferul nu a reusit sa scoata masina mea de acolo. Si fix cand a coborat din masina mea si urma sa urcam in Uber, am vazut ca de vis-a-vis dintr-o casa cu etaj, au iesit doua femei care veneau cu viteza spre mine injurand de mama focului.

M-am speriat un pic dar in acelasi timp eram foarte derutata. Ele injurau incontinuu cu de toate… cu morti, cu “fah”, cu “iti fut una si iti sparg dintii” etc. Dar nu intelegeam concret ce se intampla. Pana a zis una din ele ca de ce claxonam, sa am rabdare ca e parcarea lor si urla ca e parcare privata. I-am zis ca mi-am dat seama ca e parcare privata si ca platesc dar vreau sa si ies de acolo. Intre timp venise si un barbat din aceeasi directie, avea vreo 150 de kg si un lant gros de aur la gat. Era soferul masinii si era super pornit, a inceput sa tipe ca e terenul lui. Nu mai intelegeam nimic. Cat am stat si am asteptat in parcare, o doamna cu niste copii a iesit de acolo cu masina (Norocoasa!). Arata exact ca o parcare cu plata doar ca foarte jegoasa.

Bine ca am eu darul de a imblanzii oamenii si am stiut ce sa zic si pe ce ton. (desi injuraturiile erau tot acolo insa macar nu mi-am luat bataie). Si-a mutat masina, eu am plecat cu a mea. Soferul de Uber s-a urcat in a lui cand s-au linistit apele. A fost dragut ca era si el pe acolo, macar sa ma duca la spital daca astia scoteau o sabie si ma faceau ca pe saorma.

Nu am mai intalnit in viata mea oameni atat de agresivi si mi-am dat seama ce bine se leaga cu ce e la stirile de la ora 17. Ce situatii triste, oameni agresati care mor sau raman desfigurati efectiv dintr-o prostie. Nu mi-e frica de bataie sau de durere cand e un scop nobil la mijloc. Am scos-o pe catelusa noastra cu mainile mele dintr-o lupta cu un alt caine de 20 de ori mai mare ca ea. Si era cu coltii iesiti si cu sange. Putea sa ma muste rau de tot dar nu as fi regretat pentru ca stiam ca am salvat-o pe Minnie. Nu sunt pasiva in conflicte unde vreau sa fac dreptate si stiu ca merita sa fac asta.

Dar sa ti-o iei in cel mai stupid mod, asta e trist. Ghinionul ca erai pe acolo. Intr-un loc dubios din centrul capitalei.

M-am gandit la multe in ziua aia. In drum spre doctor, am trecut pe langa minunatele fantani facatoare de minuni de la Unirii, la doar 5-10 minute distanta de acest loc cu acesti oameni. Tot centru, tot Bucuresti.

Inca nu am inteles ce era cu acel loc care arata a parcare, dar daca lasi masina acolo risti sa ti-o iei. Cam asa ceva.

Deci ce facem in situatii din astea?

Mergem la Politie? Ne dam copiii la karate/ceva de auto-aparare? Traim mai izolat? Fugim din tara? Ne rugam? Ne luam arma? Cutit?