Fara cafea sau cum am iesit din zona de confort

Am descoperit cafeaua acum cativa ani cand lucram ca insotitor de bord si aveam curse noaptea. Mereu mi s-a parut o bautura amara si negricioasa si cam atat. Habar nu aveam ce putere poate sa aiba cafeaua.

Tin minte prima data cand am baut, aveam o cursa Bucuresti-Azerbaijan-Kazahstan. Si urma sa ramanem acolo, la Astana. Decolam de la Bucuresti pe la 2 noaptea. Asta insemna ca trebuie sa ma trezesc pe la 12 noaptea ceea ce e greu de tot. Aveam si varianta sa nu dorm insa cum aveam sa rezist unor zboruri atat de lungi?

Am ajuns la avion cu ochii intredeschisi si a fost prima data cand m-am gandit sa imi fac si eu o cafea. Serveam destul de des cafea dar niciodata nu m-a tentat. In noaptea aia de noiembrie am baut prima data cafea. Cred ca nici cand mi-am pierdut virginitatea nu imi aduc aminte atat de bine :))

Starea pe care am avut-o dupa, entuziasmul, energia, cheful de vorba si mirarea mea ca toate astea ieseau din mine de la o simpla cafea. Mi-a schimbat viata. Am inceput sa inteleg bautorii de cafea. In sarcina am facut pauza de cafea pentru ca tot ce citisem era in contradictoriu si pentru linistea mea mentala am zis sa nu beau deloc. Insa dupa… pfff… m-a ajutat sa fac fata zilelor pline dupa nopti nedormite. M-a ajutat sa fiu o mama buna :)

Asa am devenit dependenta de cafea. De gustul ei, de combinatia cu lapte, cu spuma. De micul meu ritual de dimineata. Uneori cand eram pleostita dupa-amiaza, imi mai faceam o cafea si atunci. Imi dadea un boost de energie si forta de care aveam nevoie. Ani la rand in care nu a existat zi fara cafea pentru mine.

Numai ca eu sunt un om care pune mereu la indoiala orice. Iar una din cele mai mari temeri ale mele (pe langa moartea), este sa traiesc pe pilot automat. Latent. Robotic. Sa nu aflu niciodata cum sunt si ce pot, cat de mult pot. Si oricat de tare ador cafeaua, am ajuns sa fiu asa previzibila pentru mine insami. Asa ca mi-am propus sa renunt la cafea o perioada. Ca sa imi aduc aminte cum sunt de fapt si sa ma scot un pic din rutina si confort. M-am gandit ca asta ma va ajuta sa ma cunosc mai bine.

De 2 saptamani nu am mai baut cafea. O iubesc in continuare si ma gandesc la ea. Dar am vrut sa ma redescopar fara. Sa vad care imi sunt limitele, cu energia mea fara stimulente si cu viata de acum. Ma sperie dependenta de orice fel si imi doresc mult de tot sa simt ca traiesc cu toata fiinta mea. Si oricat de mult imi placea energia pe care o capatam dupa cafea, ma facea sa ma simt drogata. Pentru ca stiam ca nu sunt eu 100%.

Asa ca acum doua saptamani am incetat sa mai consum. Sa vad cum decurge o zi in care ma bazez pe forta mea interioara in totalitate. Am vrut sa am ocazia sa fiu obosita si sa ma pun pe picioare singura.

Si surpriza a fost ca sunt plina de energie. Pe langa asta, am descoperit ca sunt mult mai calma. Cafeaua uneori ma ducea in extreme si deveneam agitata/nervoasa. Imi sarea repede mustarul, mai pe scurt. Acum am un nivel de toleranta foarte ridicat care este super placut. Pentru ca orice se intampla in exterior, eu sunt linistita si pot gestiona mai limpede. E o stare foarte placuta. Cred ca organismul a avut un soc la aceasta schimbare si e un mod de-a lui de a-mi multumi.

Este incredibil ce bine poate fi sa iesi din zona de confort. Va jur! Cu orice.

Lasati cafeaua si alegeti altceva!

Sa mergi doar cu autobuzul o saptamana, sa iti propui o suma (mica) pe care sa o cheltui zilnic pe mancare, sa mergi la sala cand ai deja febra musculara (am facut si asta de curand), sa lasi telefonul la intrare cand ajungi acasa… am dat doar cateva exemple ca sa vedeti directia.

Nu sa iti faci rau singur. Ci sa te cunosti mai bine, sa iti impingi limitele. Acolo unde incepe viata. :)