Relația mea cu soarele

Cand eram mica si vedeam oamenii ca stau la plaja sa se bronzeze, mi se parea absolut un chin. Eram exact cum ii vad acum pe copiii mei. Nu puteam sta fara sa am o ocupatie, fara sa ma misc. Nu ma interesa cum arat, cum imi sta cu costumul de baie pe mine sau daca ma bronzez. Eu voiam sa ma joc, sa intru in apa. Si ce bine era asa.

Am inceput sa ma uit cu adevarat in oglinda pe la 15-16 ani. Pana atunci eram doar in trecere prin fata ei. Am inceput sa ma vad, sa ma studiez si sa imi pese de cum arat. Si cum adolescenta e o perioada cand esti destul de influentabil, mi-am dat eu seama ca sunt prea alba si am inceput sa stau la soare vara si iarna sa merg din cand in cand la solar.

Am tinut-o mult timp asa, pana spre 23-24 cand am nascut si ultima mea grija era bronzul. Am mai si crescut, am inceput sa citesc mai mult, sa merg la cosmetica/dermatolog si sa folosesc crema cu protectie solara pentru fata tot timpul anului. Am pielea alba, ma bronzez destul de greu si am o limita de care nu trec. Ajung asa la un cafe latte cu mult lapte si raman acolo.

De la firma de la care imi comand eu produse pentru fata, mereu imi spune un consultant ca soarele este principala cauza de imbatranire a tenului, nu varsta.

Si uite cum stau eu si ma gandesc la reginele din Egiptul antic, la toti australieni blonzi si super bronzati din emisiunile de pe Animal Planet, la natura care mi se pare ca toate le-a asezat perfect ca sa traim mult si bine.

Si ma intreb cum a ajuns soarele sa ne imbatraneasca. Soarele care ne da viata. Lumina, caldura, stare de bine. Adica oare nu imbatranim oricum doar ca stam sub el…?!

Am zis ca vara asta nu mai stau la plaja, daca ma prinde din mers este minunat. Daca nu, nu. Nu imi mai bat capul sa stau in pozitia clasica, cu un picior ridicat. Parca soarele ii cauta pe toti cei care tin un picior intins si unul îndoit in unghi perfect de 45 de grade.

Well…nu m-am bronzat deloc asa. Si oricat de mult imi place fata alba si luminoasa, pe corp orice haine de orice culoare arata mai bine cand te-a batut soarele un pic. Pe langa asta, de fiecare data cand intalnesc oameni care fac abuz de orice (soare, tigari, bere, nesomn, petrecut) si sunt sanatosi si fericiti ma fac sa ma intreb daca va fi vreo diferenta intre mine si ei peste 15 ani. Eu alba, ipohondra, atenta la detalii, la demachiere seara, la pahare cu apa baute si cu baby spanac intre dinti. Ei doar relaxati si zen. Pfff, nici nu vreau sa stiu :D

Ideea e ca week-endul asta am fost la mare si am stat ca o pasare flamingo. Ba nu, ca un crocodil. Nemiscata. Incremenita. Si a fost perfect. Pielea devine mai fina si mai stralucitoare. Iar toti pistruii si roseata din obraji pe mine ma fac sa ma vad vie. Imperfecta si pătată in cel mai pozitiv sens.

Sa abuzezi de soare sigur nu e ok. Dar sper sa gasesc/sa gasim acel echilibru intre a avea grija de noi si a ne bucura de soare si de vara.