Tot ce nu ne place, de fapt ne face unici

Mereu mi-a placut sa merg la tot felul de cursuri si fiecare in parte mi s-a parut folositor. De la cursuri de pictura la instructor de yoga, programare neuro-lingvistica sau actorie. Imi place sa aleg eu ce vreau sa invat, de asta nu prea imi placea la scoala, cu regulile acelea de stat in banca in tacere.

Acum insa savurez cand e ceva nou de invatat in aria mea de interes.

Ultimul curs pe care l-am facut a fost de actorie, la scoala ”Actorie de film” a lui Dragos Bucur. Mi-am dorit de cativa ani sa ajung acolo insa am avut alte prioritati. In toamna 2017 cand am vazut ca incepe o serie noua am zis ca asta e momentul meu. Copiii sunt mai maricei, eu inca nu sunt batrana… Cat sa astepte si actoria asta? :))

M-am dus cu prejudecatile mele despre actorie, ca orice om. Dar dupa 6-7 luni, am plecat schimbata de acolo.

Stiam ca este mult despre dezvoltare personala si toate lucrurile spre care m-am indreptat si ma indrept sunt despre asta. Pentru ca la mine e nativa dragostea de a invata despre oameni si de a ma descoperi. Asa ca asta atrag: situatii din care ies cu cate o revelatie.

Ideea este ca au trecut cateva luni de cand am terminat cursul si nu exista zi in viata mea sa nu imi amintesc ce am invatat acolo. Nu m-am gandit niciodata (si eu gandesc muuult) la cate mecanisme de aparare avem noi, ca oameni. Cat de frica ne este de expunere, de iesirea din cotidian. Cat de mult ne dorim sa parem perfecti, sa ascundem cine suntem pe interior. Si uneori atat de tare incat nici noi nu mai stim cine suntem cu adevarat. Cel putin asa e la mine ?

Intreg cursul de actorie a fost o revelatie. Mi-a venit sa plang, sa rad, sa ma dau cu capul de pereti si sa o iau de la capat. M-au incercat toate starile din lume exact ca atunci cand nu stii cum sa reactionezi si le iei pe rand sa vezi cu care te simti mai bine.

Am inteles multe despre mine ca persoana, despre oameni in general. Am inteles multe despre noi, romanii. 

Una din fricile mele cele mai mari este ca as putea sa trec prin viata ca gâsca prin apa. Ca o proasta. Adica sa nu traiesc experiente si sa nu invat din ele. Sa nu traiesc cu pasiune si sa nu fiu prezenta. Asta mi s-ar parea cel mai oribil lucru! Si din pacate, mediul in care traim (tara, societatea, sistemul) ne-au format asa intr-un fel sa punem mult pret pe ambalaj. Nu am fost incurajati sa ne acceptam si sa aratam cine suntem cu adevarat.

Iar actoria este exact opusul. La actorie este vorba despre curajul de a arata cine esti cu adevarat! Acolo, in sufletul tau, dand la o parte toate perdelele pe care le ai.

Si oricat de simplu pare sa dai la o parte ”perdelele”, stiti ca este al naibiiiii de greu. Munca interioara este imensa mai ales cand nimeni nu te-a incurajat sa te iubesti exact asa cum esti.

De exemplu pe mine mereu m-a complexat vocea mea mai matzaita, copiii radeau de mine si ma imitau. Se intampla mai ales in perioada cand ma mutasem de la Timisoara la Bucuresti, si inca mai aveam accent. Aveam si fața mea de Sailor Moon ? si oricine mi-ar spune ca ochii mari sunt frumosi, atunci cand ii ai asa, ii vrei altfel.

Asa ca am crescut cu ideea ca nu e bine asa, trebuie sa fiu altcumva. Trebuie sa ”devin”. Prezentul nu e bun, poate viitorul o sa fie… dar nu stim sigur.

Iar aici, la cursul de actorie am invatat exact opusul.

Dar nu e ca si cum nu as mai fi citit asta undeva. Cred ca acum pur si simplu am fost pregatita sa inteleg asta cu adevarat.

Am invatat ca viata merita traita secunda cu secunda. Ca pierdem atat de mult timp cu detalii si griji care nu conteaza. Ca suntem binecuvantati pentru fiecare secunda pe care o avem.

Ca frica ne omoara lent si sigur. Frica aia nesanatoasa, anxietatea.

Si mai ales, am invatat ca TOT ce nu ne place la propria persoana, de fapt exact ASTA ne face sa fim unici.

In fiecare zi imi aduc aminte aceasta lectie. Fie pentru ca uneori imi iese, fie ca nu imi iese. Dar hei! Este un drum de o viata.

Mai multe detalii despre cursurile ”Actorie de Film” găsiți aici.