Lectii de inot pentru copii – Aqua Swim

“Copii mici probleme mici, copii mari probleme mari” – Cine a inventat vorba aia stia el ceva.

Nu sunt intru totul de acord pentru ca nu imi place termenul de “probleme”. Le-as spune mai degraba provocari. Uneori e mai greu cand sunt mici si se trezesc des noaptea sau cand invata sa mearga si stai (cum am stat eu) cu teama ca o sa cada si o sa dea cu capul/gura de ceva. Nu s-a intamplat asta din fericire, insa am avut momente cand abia asteptam sa creasca ca sa imi trag sufletul si sa nu mai fie nevoie sa le suflu in ceafa non-stop.

Acum sunt alte provocari si alte griji. Cand era Sasha mai mic, ma tot gandeam la ce sport o sa il inscriu. Stiam ca vreau sa faca o activitate fizica insa nu stiam cum sa aleg acea activitate. Sa ii placa, sa fie alegerea potrivita pentru el. Sa il ajute in dezvoltare dar sa fie si distractiv.

Usor usor a mai crescut si inotul a fost cea mai fireasca alegere. Cand era bebelus statea mult in cada si se juca. I-a placut mereu apa si balaceala. Dupa ce am testat mai multe piscine interioare pentru copii, in 2016 am ajuns la Aqua Swim, la hotel Ramada. Sasha avea aproape 3 ani cand ne-am apucat serios de inot. Cand spun serios ma refer ca din aprilie 2016 si pana acum am fost in fiecare saptamana, cu mici exceptii (raceli si sarbatori legale :) . E una din cele mai bune decizii pe care le-am luat, din multe puncte de vedere.

In primul rand inotul este un sport absolut minunat.

Nici nu imi vine sa ii spun sport pentru ca e ceva atat de natural iar apa face parte din viata noastra. De la cum am stat in burtica, la entuziasmul cu care asteptam vara ca sa mergem la mare sau la piscina. Senzatia pe care eu o am cand intru in apa este ca ea ma imbratiseaza. E o placere de baza, umana. Si cred ca pentru toti oamenii, mai ales pentru copii. De aici si atractia pentru orice balta minuscula in care vor sa isi bage piciorusele. Mi-am dorit sa aiba o relatie buna cu apa, sa ii placa si sa se descurce.

Au trecut 3 ani aproape de cand mergem la inot. Asta-vara cand am fost la mare am fost uimita ce bine inoata. Mergeam cu el in brate unde era apa mai adanca, eu fiind mai fricoasa si nestiind ce bine se descurca singur. Iar el ma impingea ca sa stea singur la suprafata. Am fost uimita. Statea langa mine in apa si radea, imi mai intindea o mana cand mai obosea si voia sa se tina putin. Am incercat sa nu imi proiectez frica asupra lui si nici sa il imping catre un curaj pe care singur il dobandeste. Isi descopera singur limitele si testeaza in siguranta cat de mult poate. Cat de departe se poate duce, cand vrea sa se tina de un adult. De asta iubesc inotul. Ca e despre apa si sanatate, dar si despre dezvoltare si descoperire.

In al doilea rand, instructorii de la Aqua Swim cu care Sasha a invatat sa inoate sunt minunati. Si spun asta aici din tot sufletul.

Cand eram eu mica si m-am apucat de inot, la prima lectie, instructorul m-a pus sa ma arunc de pe marginea piscinei in apa si in saritura sa ma prind de un bat lung pe care el il tinea intins peste apa. Ca o foca! Aveam 5 sau 6 ani. Am ajuns direct la fundul apei si a fost un soc IMENS. A fost panica si claustrofobie. A fost prima si ultima lectie de inot la care am fost. Si inca ma intreb care a fost scopul?

Am mai auzit povesti de pe vremuri cu instructori de inot si pedepse si ture de bazin si alte chestii nasoale. Stiu ca au apus tacticile astea insa chiar si asa, imi doream mult de tot sa fie niste oameni cu drag de copii si cu rabdare. Si ma bucur ca i-am gasit si ca invata sa inoate cu niste profesionisti. Abordarea prietenoasa cucereste copiii.

Si in al treilea rand, dar foarte important: ziua in care mergem la inot a devenit un timp special pentru noi. Cand ne-am apucat in 2016, eu de abia il nascusem pe Raul. Eram nedormiti si in perioada de acomodare cu noua formula. Sasha nu avea nici 3 ani si deodata s-a trezit ca mai e un bebelus in casa. Iar aceasta zi ne-a prins minunat. La inceput mergeam eu sau Florin cu el si era un timp in doi. Acum de obicei mergem toti 4 si e o conectare de familie, avem chiar un mic ritual. Dupa inot stim ca mergem sa spalam masina sau sa mancam inghetata. Si e tare bine sa te “rupi” de stilul de viata aglomerat si sa ai o activitate saptamanala de relaxare pe care sa te bazezi. Fara telefoane si emailuri.

De cateva saptamani a inceput si Raul sa inoate. Si daca ma gandesc bine, cred ca o sa ma apuc si eu. Macar acum stiu sigur ca nu ma mai pune nimeni sa fac tumbe in aer ca si cum m-as antrena pentru Olimpiada. :)